Search

Blogaritm

I'm a poem that breathes.

Moment de nebunie cuminte

Sunt pe burtă cu fața-n jos.

Cu fața-n sus,. Nu., Aia. E privirea…

Sunt cu fața-n stânga pe braț. Privirea în dreapta.

Mă uit la mânuța mea cum scrie tăcută și înceată, fricoasă parcă. Nu a mai făcut de mult asta. Pentru ca eu nu vad în jos. Nu Văd.

Scrie, scrie.. pe o foaie ruptă dintr-un caiet necunoscut.

Nu sunt la mine acasă. Locul e rece.

Energia mea e prinsă în piele si oase. Nu pot să ies… O eliberez doar… Scris.

Și o fac. Și chiar o fac! Și mă ține!!

Nu ajunge…

Iau culori.

Sora mea îmi povestește despre cat de murdară e apa în tău … Și aleg verde

Asta ar trebui să fie o vacanță la apă.

Dar. Ochiii mei nu au mai simtit apa de mult. Ei nu pot sa o atingă încă.

Nu ajunge.

Îmi iau cartea și scriu pe prima pagină

“Aici se odihnește Ronela”

13.07.2017 o să mă afund în ea o vreme

Povestea unei statui

E o statuie…

O statuie puternică, frumoasă, măreață mereu și de neoprit. Nu avea niciodată vreo problemă. Se bucura de fiecare moment. Trăia. Nu avea când să fie tristă.

Era mereu recunoscătoare pentru tot ce i se întâmpla.

Intr-o zi a fost spartă în spate, iar acea spărtură avea să desprindă din ea tot mai mult. Doua spărturi.

În fericirea ei… Nu și-a dat seama. Nu a realizat. Până într-o zi ce i se îngreunase tot ceea ce voia să facă.

După un timp… A realizat că avea o problemă cu aripa dreapta. Iar zborul era cel mai important simț.

Datorită unui autor cu înfățișare veche, care scrisese multa filozofie cu greșeli gramaticale, îi spuse că ea ar putea avea o mica spărtură la aripa dreaptă…

De teamă… A fugit la un alt filozof pasionat de zbor și cu un grad înalt de cunoaștere în gramatica.

După ce a ajuns la el, i s-a spus că ambele aripi aveau probleme.

Ce a fost asta?

Un șoc. O teamă. Era posibil ca statuia să-și piardă cel mai important simț. Din ambele părți.

A fost informată că o să fie nevoie de o lucrare despre ea. In salvarea aripilor dezlipite.

|Era micuță… Nu a fost ușor.|

După două desăptănii a ieșit. La anul 12. A trecut peste lucrarea filozofului care a făcut-o bine. I-a făcut lucrarea dreaptă.

Însă pentru stânga era nevoie de o alta lucrare… Așa că filozoful i-a oferit un timp de răgaz să se pregătească.

Continue reading “Povestea unei statui”

Tu pățești asta, fato?

Te îngrijești mereu să fii frumoasă. Uneori vrei să spui asta… Uneori nu.

Uneori te aranjezi doar să te simți tu bine. Ai o perioadă în care pur și simplu trăiești pentru tine.

Alteori o faci cu atâta plăcere, așteptând ca oricine te vede să te complimenteze… Iar tu să nu recunoști faptul că ai provocat mai multă frumusete ca de obicei.

Alteori… Te trezești, te simți frumoasă. Te vezi pura în oglindă. De dimineață. Fără machiaj… Fara haine speciale, însă ești mai fericită așa. Nu-ți mai pasă de nimeni, pentru ca tu te simți frumoasă. Te simți altfel. Te iubești. Te vezi înflorind.

Alteori… Te trezești cu un dor de tine. Te uiți în oglindă și ai vrea să te prinzi în brațe. Să-ți spui ‘ Fetițo.. Ești cea mai frumoasă! ‘ Te simți obosită… Și ai vrea să poți să-ți spui că ești puternică. Te uimește fata din fața ta. De cea de acum. De fata mare. De femeia care ai devenit. Și îți vin val lung toate trăirile… Ai vrea să te ajuți spunând-ți ‘ Doamne, tare ești!

Dar… De câte ori nu te-ai rănit? Sau ai fost rănită?

De câte ori nu ai plâns pentru că nu mai puteai…? De câte ori nu ai vrut să lași baltă totul… Să spui ca nu mai poți. Să renunți.

Nu te lăsai niciodată, nu-i asa? Ai luptat mereu. Ai trecut prin multe. Ai avut frumusețe în suflet pentru a le duce pe toate.

Dar după ce te uitai în trecut?

Ești mândră de tine, nu?

Știi cum ești acum. Te gândești doar la prezent și la viitor. Știi că o să mai fie încercări… Știi că o să fie greu.

Dar știi de ce ești sigură.

Că ești extraordinar de puternică!

Mama mea e… 

Asta e din seria t de incredibilă poate să fie mama mea Știu. Nu e o zi specială… Nu e ziua mamei sau ceva destinat ei. Este o poveste pe care aș vrea să o știe toată lumea. E o învățătură. Una dintre cele mai bune. Garantez.

 Eram doar asa…:

…Căldura îndrăgostită de mine îmi curge pe gât… 

Zi de vară, iar eu stau la magazin… În pantalonii mei comozi de casă, scurți… Proaspăt scoși din vara trecută și cu tălpile goale pe josul rece. 

Stau pe net. Ce altceva într-o fărâmă de timp… 

Videouri. 

Am aflat o chestie șocantă chiar. 

Voi știați că cerbul nu e partenerul căprioarei?!

Eu nu. 

Sunt specii diferite……. Ok.

Cerb+ciută=inimă

Căprior+căprioară=inimă

Multumesc cetățean turmentat! 

Bună ziua!” 

Mi se rupe tot filmul meu de căpriori când un domn mai trecut prin timp intră în magazin. Îl cunoșteam… Este vecin. Însă nu l-am văzut niciodată în magazinul nostru, deoarece are o problema clar vizibilă în mișcare…Care îți atrage atenția… Plus că te face să ai o atitudine mai diferita decât pentru alte persoane.

Eram doar surprinsă că a venit până aici. Unde să mai pun și vârsta putin înaintată…  

Bună ziua! 

Mama intră în peisaj. Zâmbitoare. 

Nu stiu ce s-a întâmplat… E greu de explicat în cuvinte. Mama mea… Se comporta foarte lejer cu domnul din fața tejghelei. Parcă se cunoașteau de o viață. Râdeau… Iar bătrânul nu mai era stânjenit de aspectul său fizic… Era natural. Se simțea de parcă avea nevoie de asta. Parcă de un prieten… Un râs adevărat… Nu știu…

A luat ce a avut de luat și a plecat. 

 De unde îl cunoști așa bine pe domnul care a fost mai devreme?

Nu îl cunosc, Roni… Nu atât de bine. 

Nu știu… Mi se părea că vorbești asa frumos cu el… Mi-a plăcut. 

Cred că ai observat că are probleme la picioare… 

Da… Mă mir că a venit până aici… E greu așa.. cred… 

Îți imaginezi cât de greu trebuie să fie. Fii atentă. 

Ai văzut ce bine s-au simțit aici? Cât de mult contează să zâmbești? Să faci un om cu probleme… Care se simte descurajat să se simtă ca un om normal? Să-i vorbești tot ce-ți vine, să râzi… Să-l faci să uite de greul lui. Pentru că, vai… Sunt atâția în situația lui… Și poate și mai grav, iar nouă ce ne este atat de greu să facem un om fericit? Nu știi cât ești de norocoasă că ești bine. Fă omul să se simtă bine mereu. Fii blanda, fii caldă. Ajută oamenii așa… Nu-ți poți imagina cat de mult ajută… Un zâmbet, pe fața lor… Atât de mult udată de lacrimi.

Plângeam… E atât de înțeleaptă uneori… Încât nu știu cum să-i mulțumesc pentru felul în care m-a crescut. Și pentru bunătatea înrădăcinată de mică. Cu Dumnezeu. E uimitoare, într-un mod atât de simplu. 

Doar… Fii bun. Fără niciun motiv. Fii bun pentru tine și sufletul tău. Ajută oamenii din jurul tău. Ascultă-i. Iubește lumea în care trăiești. Fă-o mai frumoasă pentru tine! 

Apă rece cuburi – apă caldă stropi

Eram în pat și am închis ochii. 

Am inceput să cad… Ușor ușor… Într-un bazin albastru murdar… Imens… Când apa-mi ajungea la buze… Și urca… Și urca… Mi-am dat seama că era sărată. Îmi intră în nas. Și îmi distruge ochii. Mă las pe spate… Și nu mai simt nicio susținere. Sunt în mijlocul bazinului. Egal. Fiecare latură egală. 

4 metri stânga. 

4 metri jos 

4 metri dreapta

4 metri sus. 

4 e numărul meu preferat… 

Începe să mi se facă rau… Și apa să devină neagră. Iar eu vreau să mă încolăcesc ca un bob să nu mă rănească.

 Nu mă mai văd.

Se face rece… Ochii mei devin de sticlă. Și mă dor… Mă ustură… Mi se sparg. Pielea îmi devine creierul. Parul casă. 

“Ce-ți dorești,Ronela?” 

– Cu adevărat? 

Îmi doresc să merg la mare cu el… 

Cu o pătură… 

Cu trenul… 

O noapte… 

Cu cortul… 

Cu două ghiozdane… 

Să nu fie nimeni… 

Să fie cald… 

Apa caldă și curată… Cu misterele ei… Soarele să-și găsească adăpost in pielea mea… 

Fiecare piatră prețioasă din nisip să-și dorească să intre în pielea mea… De la urmele mele făcute pe ele… 

Să fim colecționariApa rece să o simt caldă… De dragoste… 

Să exploreze lumea în centrul nostru… Să nu existe telefon…

Să nu existe nimic altceva… 

Să nu existe niciun. alt. gând.         Decât noi. În mare. În frică. În pace. Noi unul. 

Aventurile Chipăziene

Bună. Vrei să știi 5 lucruri despre mine?

1. Sunt Chipăz. Numeo-replică din filmul ‘ Hotel Transilvania ‘ 

Am doi ochi galbeni și nu pot să plâng oricând.         ____________________________________________________

2. PrieteniEl e prietenul meu cel mai bun. 

Dar el nu știe asta

Oricum, mai am în curte, zeul meu. ‘ pasărea de sud ‘ adus din Mexic. Îmi petrec mai mult timp cu el decât cu Bob, câinele. Și cu adeptul lui. Apropo, e foarte optimist tot timpul. Da….nuu face prea multe lucruri.

____________________________________________________

3. Igienă de motan.  

Sunt foarte foarte preocupat de unghiile mele 

Am o obsesie pentru igiena mea, și nuderanjez să mă ascund. 

____________________________________________________

4. Obișnuințe 

Îmi place să simt asfaltul cald sub mine

Îmi place să meditez. Să mă gândesc la viața mea. La lumea de jocuri ascunsa in verdele ăsta mult. 

Deși nu par sunt un motan filozof

____________________________________________________

5. Nu-mi place să fiu surprins

Peste asta eu nu trec. 

Faci poza?

Vreau să știu tot. De aceea, cer să se facă poză la tot ce e neobișnuit. Îmi place să țin evidența. 

Ce e asta? O explozie?

____________________________________________________

Astă sunt eu. 

Paaaa

Vană

Am închis ochii și simțeam cum apa rece ca gheața a început să-mi intre în șosete făcându-mi degetele să amorțească.

Am deschis ochii și nu era mai bine.

Am închis ochii și am simțit mirosul de plastic amestecat cu o lume mică murdară pentru cuvântătorii de clasă mare. 

Am deschis ochii și apa era caldă. 

Am închis ochii și negrul din spatele pleoapelor era dens și familiar, și atâta timp cât nu îi deschideam puteam să fiu oriunde, pentru totdeauna. 

Am deschis ochii și spatele îmi era rece de la peretele mic, alb de rece. 

Am închis ochii și mă simțeam la munte. Frig. Si cu Aurora colorată. M-am întins pe spate și simțeam că mă trage cu totul.

Am deschis ochii și nu vedeam decât culori și aburi. Vedeam stele explodând, lumea deschizând-se, istoria, inel după inel desfășurându-se in jurul meu.

Am închis ochii și am văzut o fată adunând mușchi și cai care îi ascultă nebuniile. A aparut și o vulpe seculară urmărindu mă cu mâinile lipite de piept. 

Am deschis ochii, iar pământul din jurul rădăcinilor a început să se înmoaie. Inima-mi bătea surd. Apa tremura odată cu pulsul meu.

Trupul meu era mitic.

Am închis ochii și era întuneric. Gol, absolut nimic. Asta era. Nimic de văzut. 

Din trăitul un timp în textele mele. iar

Am 6 copii -1 +1

Am 17 ani și sunt mamă

Da. 

Acum ceva timp mi-a plecat un copil la care țineam nespus… 

A plecat pentru că .. săculețul lui era prea greu.. și avea nevoie de mai mulți oameni… Și mai multe aparate; să-l descarce zilnic… Pentru a nu se obosi. A plecat la o altă căsuță, de unde o să pot să-l văd mai rar… 

“Mnmama!” Astă e primul lucru auzit. 

Pe urmă mă amuz de ‘ doamna/Ronica/Ela/…’ Si altele 

Îți vine să plângi. Crede-mă. 

Acum câteva săptămâni. Am fost cu prietenul meu să-i arăt copiii mei. Copiii mei cu săculeți. Mai mici sau mai mari. 

Am fost să-i prezint, pentru că ei nu sunt în realitate copiii mei. Nu… Ei au fiecare mama lor. Eu sunt mama lor în 1/7 zile… Puțin de tot. O oră, două, trei. Însă îi iubesc enorm… Și încerc să fac tot posibilul să-i ajut… 

Când am ajuns… Copiii au sărit pe mine până în momentul în care l-au văzut pe ‘domnul’. Care după un timp a devenit, simplu, Danni

Ne-am jucat împreună. Știam că o să se îndrăgostească repede de ei… E imposibil. Sunt cei mai drăgăstoși. 

Am un copil nou. Un copil… Care are săculețul în aparență gol… Dar e plin de sentimente… De dorul de mamă… De atâtea întrebări… ‘ de ce sunt aici? ‘ la care îi răspunzi ‘ aici îți e mai bine… Sunt copii, ai ce mânca, te joci mereu, mergi la școală, ai haine ‘

Mi-am dat seama că dacă tu îi spui asta cu zâmbet… Săculețul lui pare mai linistit. 

‘Tu mai știi cum mă cheamă?” 

Cum as putea să nu? Sunt atat de importanți pentru mine! Mai ales după ce te îmbrățișează strâns și te imploră să mai mergi. 

‘vi mne?’

“Mâine sunt aici!” 

Ei nu au noțiunea timpului… Dar o zic cu atâta dragoste… 

Cu un alt prichindel o să merg la mare!

ce ne punem cu noi?’ 

pipa. Pppa, aha, meeeie’      =pită, apă, așa, mere

Noi mergem la mare. Deja am făcut lista pentru toate. Tu ai putea să lași pentru un moment ce faci și să vii cu noi la mare? Știu că poți. 

Zâmbește și bucură-te că vii cu noi. Ca apoi…. Să văd dacă vrea să te luăm cu noi. 

‘_____, vrei să mai luăm pe cineva cu noi?’

‘ieeeeeeee!!!’  

Blog at WordPress.com.

Up ↑