Ploua. E ud. Sunt udă. Atâtea foșnete liniștite, indiferente, amestecate in golul tăcerii, încât mă simt cuprinsă parcă într-o uriașă picătură de apa, care, ea , gândește și respiră pentru noi, așa, ca la început. ;dar n-ai grijă.. curând voi... Continuă să citești →