Țin în mână toată noaptea de aseară. Gândită și calculată. Punct cu punct. Mă uitam și îmi venea să sar și pe urmă să cad ușor … Doar să treacă timpul.

Când aud soneria… Încep să transpir… Simt o groasă oboseală în gât și mă doare abdomenul la cât l-am strâns. Emoții.

Clasa mea era aranjată așa cum trebuia. Vine profa, ne salută, zâmbește și zice ‘ înceapă!

Nu mai vedeam nimic în fața ochilor. M-am ridicat și am început să vorbesc… De pe foaie. Însă nu o vedeam. Mă uitam doar într-un colț.

Mă așez iar jos și încep să-mi fac vânt. Mă uit in dreapta mea și-l văd pe adversarul meu cunoscut. Îmi zâmbește crud.

Încep eu.

„Ajsjdhydysjsjajajsjdjdbdgshzbskdkrnfnmfkf”

Martorul meu îmi răspunde.

Timpul trece… Iar eu sunt în fața.

Nu mai eram cea de adineauri. Nu. Eram fără frică și foarte sigură pe ce fac. Mi se părea ușor.

Adversarul meu dă în mine. Mă uit cu uimire de tactica folosită. Însă observ ceva. Aveam spirit de luptă. M-am ridicat în picioare și am reușit să îi opresc lovitura.

A fost… Superb.

Îmi vine să râd.

Am căștigat. După încă o cerere de revedere.

În mine se producea o explozie de culori si sentimente.

În aceea seara… M-am întâlnit cu el.

În mașină, în mana lui văd un buchet mare de lalele.

Felicitări, iubito! ‘