Am 17 ani și sunt mamă

Da. 

Acum ceva timp mi-a plecat un copil la care țineam nespus… 

A plecat pentru că .. săculețul lui era prea greu.. și avea nevoie de mai mulți oameni… Și mai multe aparate; să-l descarce zilnic… Pentru a nu se obosi. A plecat la o altă căsuță, de unde o să pot să-l văd mai rar… 

“Mnmama!” Astă e primul lucru auzit. 

Pe urmă mă amuz de ‘ doamna/Ronica/Ela/…’ Si altele 

Îți vine să plângi. Crede-mă. 

Acum câteva săptămâni. Am fost cu prietenul meu să-i arăt copiii mei. Copiii mei cu săculeți. Mai mici sau mai mari. 

Am fost să-i prezint, pentru că ei nu sunt în realitate copiii mei. Nu… Ei au fiecare mama lor. Eu sunt mama lor în 1/7 zile… Puțin de tot. O oră, două, trei. Însă îi iubesc enorm… Și încerc să fac tot posibilul să-i ajut… 

Când am ajuns… Copiii au sărit pe mine până în momentul în care l-au văzut pe ‘domnul’. Care după un timp a devenit, simplu, Danni

Ne-am jucat împreună. Știam că o să se îndrăgostească repede de ei… E imposibil. Sunt cei mai drăgăstoși. 

Am un copil nou. Un copil… Care are săculețul în aparență gol… Dar e plin de sentimente… De dorul de mamă… De atâtea întrebări… ‘ de ce sunt aici? ‘ la care îi răspunzi ‘ aici îți e mai bine… Sunt copii, ai ce mânca, te joci mereu, mergi la școală, ai haine ‘

Mi-am dat seama că dacă tu îi spui asta cu zâmbet… Săculețul lui pare mai linistit. 

‘Tu mai știi cum mă cheamă?” 

Cum as putea să nu? Sunt atat de importanți pentru mine! Mai ales după ce te îmbrățișează strâns și te imploră să mai mergi. 

‘vi mne?’

“Mâine sunt aici!” 

Ei nu au noțiunea timpului… Dar o zic cu atâta dragoste… 

Cu un alt prichindel o să merg la mare!

ce ne punem cu noi?’ 

pipa. Pppa, aha, meeeie’      =pită, apă, așa, mere

Noi mergem la mare. Deja am făcut lista pentru toate. Tu ai putea să lași pentru un moment ce faci și să vii cu noi la mare? Știu că poți. 

Zâmbește și bucură-te că vii cu noi. Ca apoi…. Să văd dacă vrea să te luăm cu noi. 

‘_____, vrei să mai luăm pe cineva cu noi?’

‘ieeeeeeee!!!’  

Advertisements