Eram în pat și am închis ochii. 

Am inceput să cad… Ușor ușor… Într-un bazin albastru murdar… Imens… Când apa-mi ajungea la buze… Și urca… Și urca… Mi-am dat seama că era sărată. Îmi intră în nas. Și îmi distruge ochii. Mă las pe spate… Și nu mai simt nicio susținere. Sunt în mijlocul bazinului. Egal. Fiecare latură egală. 

4 metri stânga. 

4 metri jos 

4 metri dreapta

4 metri sus. 

4 e numărul meu preferat… 

Începe să mi se facă rau… Și apa să devină neagră. Iar eu vreau să mă încolăcesc ca un bob să nu mă rănească.

 Nu mă mai văd.

Se face rece… Ochii mei devin de sticlă. Și mă dor… Mă ustură… Mi se sparg. Pielea îmi devine creierul. Parul casă. 

“Ce-ți dorești,Ronela?” 

– Cu adevărat? 

Îmi doresc să merg la mare cu el… 

Cu o pătură… 

Cu trenul… 

O noapte… 

Cu cortul… 

Cu două ghiozdane… 

Să nu fie nimeni… 

Să fie cald… 

Apa caldă și curată… Cu misterele ei… Soarele să-și găsească adăpost in pielea mea… 

Fiecare piatră prețioasă din nisip să-și dorească să intre în pielea mea… De la urmele mele făcute pe ele… 

Să fim colecționariApa rece să o simt caldă… De dragoste… 

Să exploreze lumea în centrul nostru… Să nu existe telefon…

Să nu existe nimic altceva… 

Să nu existe niciun. alt. gând.         Decât noi. În mare. În frică. În pace. Noi unul. 

Advertisements