Sunt pe burtă cu fața-n jos.

Cu fața-n sus,. Nu., Aia. E privirea…

Sunt cu fața-n stânga pe braț. Privirea în dreapta.

Mă uit la mânuța mea cum scrie tăcută și înceată, fricoasă parcă. Nu a mai făcut de mult asta. Pentru ca eu nu vad în jos. Nu Văd.

Scrie, scrie.. pe o foaie ruptă dintr-un caiet necunoscut.

Nu sunt la mine acasă. Locul e rece.

Energia mea e prinsă în piele si oase. Nu pot să ies… O eliberez doar… Scris.

Și o fac. Și chiar o fac! Și mă ține!!

Nu ajunge…

Iau culori.

Sora mea îmi povestește despre cat de murdară e apa în tău … Și aleg verde

Asta ar trebui să fie o vacanță la apă.

Dar. Ochiii mei nu au mai simtit apa de mult. Ei nu pot sa o atingă încă.

Nu ajunge.

Îmi iau cartea și scriu pe prima pagină

„Aici se odihnește Ronela”

13.07.2017 o să mă afund în ea o vreme