Stau in pat, intr-o balta mica de apa. E întuneric beznă si vad doar
Poate nu o sa ti placa ce citești… Nu e un blog despre poate ce ai vrea sa auzi. Crede-ma ca-mi place sa fac asta. Da, e ciudat.. acum am inceput, dar imi doream de mult.

Da, stau intr-o balta mica de apa, insa nu e albastra. Nu.. e goala. Precum simt camera in care stau. In centru, doar in centru. Ma doare capul.

Stiu ca sunt patru pereți. Pe trei ii vad. Pe al patrulea pot sa-l simt. Sta cuminte.

Imi mai vad unghiile. Deloc uniforme, deloc ingrijite, insa nu murdare. Par putin uitate… Seamănă cu niste creste de copaci, insa doar partea ce se înaltă înspre sus, pe care o pot vedea la lumina.

Sunt la liceu. Imi place literatura. Imi place ciudatul. Imi place arta.

Las doar asta. Maine o sa povestesc despre ritualul meu de reîncărcare. Autobuzul. O sa explic, da..