Simt așa o presiune în capul meu… Stau în genunchi. Privirea mi-e în jos. În iarba roșie cu flori mici aliniate. 

Îmi simt capul greu și am impresia că o să cad. Corpul îmi bate. Îl simt, mă strânge haina. Și vârfurile acelor de jos îmi intră în picioare. 

Mă ridic în picioare, în poziția în care îmi place. E stabilă. Simt că amețesc și mă pun pe scaun. Corpurile sufletelor din fața și spatele meu stau în picioare. Mă simt rău. Îmi închid ochii și mă liniștesc. O să adorm… Mă trezește totuși o notă mai înaltă. 

Nu mă simt bine. Îmi atrag atenția stăpânindu-mi trupul cu alți oameni. Mi se pare interesant. Sunt în spate… Dar îmi văd sufletul fericit mai înfață în genunchi, mă văd. 

Cât de ușor îmi pot vedea sufletul, si cât de greu îmi pot stăpâni cutia de piele care e atat de sensibilă și incapabilă uneori… 

Sufletul meu sare. E liniștit. 

Iarba roșie” – covorul